Cu sarbatoarea

Acum un an, Sergiu Toader ma desfiinta in sedinta de “bun venit in echipa romanilor de la Publika”. Prima zi a fost singura [din 7 luni petrecute la Chisinau] in care am simtit ca nu e locul meu acolo. Apoi am inceput sa cunosc oameni frumosi. Cu multi m-am inteles prin semne, la inceput. Oameni care au crescut in cateva luni, de zici ca le dadeam sa manance jar.

Rumansky, adica noi, eram scoleri disciplinati. Mancam somon si ne plimbam cu microbuzul.

Mi-e dor de cutia mea de carton din holul ingust, de frustrarile lui Ruslan, de insistenta lui George. Anul trecut am cunoscut oameni care au crezut in ei mai mult decat mine, si invers. Am invatat unii de la altii. Acum ii vad online si mangai ecranul [parca-s maica-mea, numai ea facea din astea].

Anyway, mi-e dor de Publika asa cum nu mi-as fi imaginat vreodata. De caldura, de candoare, de vorbele dulci. De cuprins.