Am revenit

A durat ceva să-mi adun minţile, dar mi-am dat seama că, într-o lume în care nu se poate să nu comunici, rămân, de multe ori, nevorbită.  Luna asta mă găseşte tot fără bani, fără să nutresc sentimente onorabile, în pragul împlinirii unui sfert de secol. Dar mă împacă gândul că moldovencele sunt mai bune pe măsură ce trece timpul, că eu sunt bine cu mine. Îmi port noua fustă de ţigancă pe străzi, mi-am cumpărat tempera, mi-am cheltuit banii pe cărţile unui anticariat din centrul vechi. Un prieten englez mi-a oferit, azi, ciocolată în foiţă de aur. Şi trufe Godiva, şi vin englezesc. L-am auzit, prin corespondenţă telefonică, şi pe Eros Ramazzotti.  Mă uit în jur şi realizez că dramoletele mele  pălesc în faţa unor dureri şî încleştări nerostite ale prietenilor mei. Aşa că azi aleg să zâmbesc larg.