Dobrozile

Zilele astea am zâmbit mult, am învăţat despre foc, despre cum se mută caşcavalul, despre fericire, nemurire, pasive şi active. Sunt proaspătă practicantă de dobrobudism. Am reînceput să mă caut. Mă transform. O să fac cumva să zâmbesc mai des.

Povestea foarte puţin probabilului

Nu mă mai joc cu întâmplarea. A trecut un an şi, întâmplător, în iulie n-au mai căzut stele. Anushkova şi-a dus gândurile undeva, lângă ctitoria lui Ştefan, şi le-a zburătăcit în cele patru zări. Întâmplător, nu mi-ai găsit pulsul, nu ţi-am găsit sărutul. Fluturii s-au lovit violent, au protestat surd. Răspunsuri fără glas se strângeau între palmele noastre, urlând.

Ţi-am tăcut mii de cuvinte pe care le ştiai, le-ai fi auzit dimineţi, la cafea. Nu ne imaginezi bând cafeaua împreună. Tăcerea ta e acum, aici; noi suntem dincolo de timp, de spaţiu. Întâmplător, nu mai e Dakota. Te şi în următorii 25.  Mă tem de recurenţă.

Lebada neagră

(aka răţuşca cea urâtă)

bloodshot eyes

When did things get so complicated? it’s either nothing interests me anymore, or there’s nothing interesting going on.

Feisbuc forever

Isterie! A picat feisbucul.  Preţ de câteva minute. M-au asaltat mesajele pe messenger, suflete disperate au constatat acelaşi lucru. Feisbuc iz not louding.  Şi-a revenit acu, puteţi răsufla uşuraţi. Seara, alături de prietenii mei virtuali, şi-a reluat cursul. Me…like. Whatever.

Concediu impar! Am zis!

Plec în vacanţă cu prietenul meu invizibil, pentru că-i mai ieftin. Bălesc după concediul din septembrie, pe care vreau să-l petrec printre alţi străini, cum de cei din România sunt sătulă. Vreau un roadtrip scurt, care să se încheie la o terasă unde să comand străineşte. Firea mea nomadă şi leneşă m-a îndemnat să caut ceva all inclusive, pentru că merg mai mult de dragul de-a avea un concediu, ca oamenii normali (eu n-am avut, decât dacă socotesc concediul alor mei, la Cap Aurora, hotel Onix).

Surpriză: camera single e mai scumpă, asta dacă e! Dragii mei, caut să-mi aerisesc neuronul în Bulgaria, Serbia, Muntenegru sau Ungaria. La munte, la mare, în oraş. Oriunde. Dacă daţi peste oferte mai puţin discriminatorii, daţi-mi de ştire. Mulţumesc.

Am revenit

A durat ceva să-mi adun minţile, dar mi-am dat seama că, într-o lume în care nu se poate să nu comunici, rămân, de multe ori, nevorbită.  Luna asta mă găseşte tot fără bani, fără să nutresc sentimente onorabile, în pragul împlinirii unui sfert de secol. Dar mă împacă gândul că moldovencele sunt mai bune pe măsură ce trece timpul, că eu sunt bine cu mine. Îmi port noua fustă de ţigancă pe străzi, mi-am cumpărat tempera, mi-am cheltuit banii pe cărţile unui anticariat din centrul vechi. Un prieten englez mi-a oferit, azi, ciocolată în foiţă de aur. Şi trufe Godiva, şi vin englezesc. L-am auzit, prin corespondenţă telefonică, şi pe Eros Ramazzotti.  Mă uit în jur şi realizez că dramoletele mele  pălesc în faţa unor dureri şî încleştări nerostite ale prietenilor mei. Aşa că azi aleg să zâmbesc larg.